Spațiul românesc în Evul Mediu și la începuturile modernității

Fragment din eseul despre spațiul românesc în Evul Mediu și la începuturile modernității

Instituția politică centrală din spațiul românesc extracarpatic în perioada medievală este domnia. Domnia era reprezentată de domn. Atribuțiile domnului erau administrative (numea dregătorii, stabilea impozite, acorda privilegii boierilor), judecătorești (adopta acte legislative), diplomatice (semna tratate, declara război și încheia pace), militare (comanda armata). Domnul era considerat „unsul lui Dumnezeu” și ales pe principiul ereditar-electiv.

În secolele al XVI-lea – al XVII-lea, românii se implică în cadrul relațiilor internaționale prin încheierea Tratatului de la Mânăstirea Dealu din 1598. Intervenţia Poloniei în Moldova, impunerea unui domn favorabil politicii otomane, şi ostilitatea principelui transilvănean Andrei Bathory îl determină pe Mihai Viteazul să intre în tratative cu împăratul habsburgic, Rudolf al II-lea. Astfel, în 1598, la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte, se încheie un tratat de alianţă între Imperiul habsburgic şi  Ţara Românească.

...