În 2014, subiectul al III-lea de la bacalaureatul la istorie din sesiunea iunie-iulie a inclus redactarea unui eseu despre rolul spaţiului românesc în relațiile internaționale din secolele al XIV-lea – al XVIII-lea.
Iată un scurt fragment din textul pe care ți-l punem la dispoziție:
Eseu
...
Treptat, pe fondul înfrângerilor domnitorilor români, are loc şi un amestec al Porţii în numirile la tron, culminând cu instituirea regimului fanariot la începutul secolului al XVIII-lea.
În concluzie, pe parcursul secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea, Țările Române îşi demonstrează calitatea de apărătoare a creştinătăţii prin participarea frecventă la lupta antiotomană, în vederea stopării invaziei otomane spre centrul Europei, dar şi a apărării lumii creştine, a cărei „poartă” era vazută ca fiind Moldova. Domnitorii români se remarcă atât pe câmpul de luptă, cât şi în planul relaţiilor diplomatice, ţările creştine urmărind în mai multe cazuri implicarea acestora. Însă, această luptă antiotomană îşi va lăsa amprenta asupra instituţiei domniei, care pentru aproximativ un secol va fi caracterizată de regimul fanariot, instaurat de sultan din cauza neîncrederii în domnii pământeni care se apropiaseră prea mult de puterile rivale.
