Politica promovată în relațiile internaționale din Evul Mediu

Fragment din eseu

...

În opinia mea, conflictele militare purtate de români la sfârșitul Evului Mediu și începuturile modernității au însemnat o perioadă de consolidare a statelor medievale românești, de apărare a integrității lor teritoriale și a independenței lor politico-administrative. În fața tendințelor expansioniste ale Imperiului Otoman și a dorinței acestuia de a înainta până la Viena, în inima Europei, Țările Române au avut un rol activ, reușind să oprească înaintarea turcilor la Dunăre. Anul 1453 reprezintă un moment important în strategia plănuită de Imperiul otoman de înaintare către inima Europei. Căderea Constantinopolului a reprezentat totodată și sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit. În ce privește Ţările Române și Ungaria, erau primele amenințate de planurile Porții, care pregătea o campanie de cucerire a Belgradului, cetate aflată atunci sub stăpânirea maghiară. Iancu de Hunedoara, la acel moment căpitan general al Ungariei și Transilvaniei, prevăzuse atacul sultanului Mehmed al II-lea și se pregătise adecvat. El reușește să înfrângă armata otomană și să oprească pentru un timp avansarea turcilor spre Europa și transformarea Ungariei în pașalâc. 

...