Augustin Buzura

Augustin Buzura a fost un prozator, eseist și scenarist român.

Augustin Buzura | Opere

• Absenții, 1970
• Fețele tăcerii, 1974
• Orgolii, 1977
• Vocile nopții, 1980
• Refugii, 1984
• Drumul cenușii, 1988
• Recviem pentru nebuni și bestii, 1999
• Raport asupra singurătății, 2009
• Canonul periferiei, 2012
• Nici vii, nici morți, 2013

Augustin Buzura | Date despre autor

Augustin Buzura s-a născut în data de 22 septembrie 1938, în localitatea Berința, județul Maramureș. Studiile liceale le-a făcut la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1964.

Debutul literar a avut loc în anul 1963, odată cu publicarea volumului de nuvele „Capul Bunei Speranțe”. Își dă seama că literatura îl pasionează mult mai mult, astfel că renunță la profesia de medic și se dedică scrisului. Apar romanele „Absenții”, „Fețele tăcerii”, „Orgolii”, „Refugii”, „Raport asupra singurătății și „Nici vii, nici morți”.

În anul 1971 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”, iar în 2000, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.

În 1990, Augustin Buzura a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar în perioada 2003-2004 a ocupat funcția de președinte al Institutului Cultural Român. Totodată, a ocupat funcția de director al revistei „Cultura”.

A încetat din viață în data de 10 iulie 2017, la vârsta de 78 de ani, la București.