Alexandru Vlahuță

Alexandru Vlahuță a fost unul dintre scriitorii care și-au pus amprenta asupra literaturii române, una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale fiind „România Pitorească”, un volum în care descrie frumusețile patriei.

Alexandru | Vlahuță Opera

Poezie

  • Poezii, 1887
  • Poezii vechi și nouă, 1894
  • Iubire, 1895
  • Poezii (1880-1904), 1904
  • Poezii (1880-1908), 1909
  • La gura sobei, 1911
  • Dreptate, 1914
  • Poezii (1880-1915), 1915

Proză

  • Nuvele, 1886
  • Din goana vieții, 1892
  • Dan, 1894
  • Un an de luptă, 1895
  • Icoane șterse (Nuvele și amintiri), 1895
  • În vâltoare, 1897
  • Clipe de liniște, 1899
  • România pitorească, 1901
  • Din trecutul nostru, 1908
  • Din durerile lumii, 1908
  • File Rupte, 1909
  • Pictorul N. I. Grigorescu, 1910

Alexandru Vlahuță | Date despre autor

Alexandru Vlahuță s-a născut în data de 5 septembrie 1858, la Pleșești, localitate care astăzi îi poartă numele, în județul Vaslui, într-o familie de țărani. În perioada 1867-1878 a studiat la școala primară și la liceul din Bârlad, iar în anul 1879 a plecat la București pentru a susține examenul de Bacalaureat. S-a înscris la facultate, iar timp de un an a frecventat cursurile Facultății de Drept din București. Din cauza problemelor financiare este nevoit să renunțe la facultate și se înscrie la concursul pentru postul de institutor la Târgoviște, reușind să îl obțină. În perioada 1885-1893 lucrează ca institutor și profesor în diferite instituții de învățământ din țară.

Debutul literar al lui Alexandru Vlahuță are loc în anul 1880, odată cu publicarea mai multor poezii în revista „Convorbiri literare”. În anul 1886 publică primul volum, intitulat „Nuvele”, iar un an mai târziu începe să editeze primul volum de poezii. Tot în 1888, la propunerea lui Titu Maiorescu, primește funcția de revizor școlar pentru județele Prahova, Buzău și Ploiești.

În anul 1893 pune bazele revistei „Vieața”, alături de dr. Alceu Urechia, iar în anul 1901, împreună cu George Coșbuc înființează revista „Semănătorul”. Tot în anul 1901 publică „România Pitorească”, una dintre cele mai apreciate cărți ale sale. În perioada următoare continuă să scrie și să publice, iar în anul 1919 efortul literar îi este recompensat, primind premiul Academiei Române pentru volumul Poezii 1880- 1915.

În timpul Primului Război Mondial, Vlahuță este nevoit să părăsească locuința din Dragosloveni, care ulterior este distrusă, și trăiește în condiții grele, motiv pentru care se și îmbolnăvește.

În anul 1919 se îmbolnăvește grav și încetează din viață în data de 19 noiembrie, în locuința de pe strada Visarion din București. Este înmormântat în cimitirul Bellu.

Produsele noastre pentru Alexandru Vlahuță