Rezumat

Poemul „Cântarea României”, de Alecu Russo, a fost publicat pentru prima dată în revista „România viitoare” (publicația emigranților români la Paris), în anul 1850. Scrisă inițial în limba franceză, opera a fost tradusă în română de către Nicolae Bălcescu. Cinci ani mai târziu, în anul 1855, poemul apare în „România literară”, revista lui Vasile Alecsandri.

Opera cuprinde șaizeci și cinci de versete, pe parcursul cărora este relatată istoria țării noastre. Prin înfățișarea unei serii de tablouri, autorul accentuează frumusețea și bogățiile țării noastre. Aceasta, deși bogată, contrastează puternic cu sărăcia locuitorilor ei („Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile [...], limpede și senin cerul tău; munții se înalță trufași în văzduh; [...] Pentru ce zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?”).

România este descrisă asemenea paradisului, după o perioadă de pace: „cerul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tânăr... câmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decât putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile...”. Cu toate acestea „aerul se tulbură”, iar deasupra țării de adună nori întunecați. Urma o bătălie care se solda când cu …

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in