Varianta 27 - Subiect III - BAC 2013 (prezentare personaj - realism - Enigma Otiliei)

0 0 0 0 0 0 (0 review-uri)
Referatul a fost validat de către editorii de la Liceunet.ro. Materialele Premium sunt produse de profesori pentru Liceunet.ro

Nivel educație

Real 12

Materie

Limba și literatura română

Nota

10

Număr de pagini

6

Număr de cuvinte

2118

Format fișier

PDF

Subiectul III: Varianta 27 - Subiect III - BAC 2013 (prezentare personaj - realism - Enigma Otiliei)

„Varianta 27 - Subiect III - BAC 2013 (prezentare personaj - realism - Enigma Otiliei)” reprezintă răspunsul corect la cerința regăsită printre modelele de subiecte din anul 2013, când se cerea scrierea unui eseu de 2 – 3 pagini în care să prezinţi un personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând realismului, pornind de la o afirmaţie a lui Georg Lukacs. Astfel, dacă vrei să vezi cum trebuie să arate un eseu de nota 10, nu trebuie decât să citești materialul conceput de profesorii noștri de limba și literatura română.

Mai mult decât atât, vei afla care sunt trăsăturile de caracter ale unuia dintre personajele principale din romanul Enigma Otiliei, dar și alte informații importante care te vor ajuta să înțelegi mai bine opera și să obții rezultatele școlare dorite.

Fragment din text
Personajul este una dintre instanţele narative cele mai importante ale textului epic. Este o individualitate (persoană) înfăţişată după realitate sau rod al ficţiunii, care apare într-o operă epică sau dramatică, fiind integrată – prin intermediul limbajului – în sistemul de interacţiuni al textului literar. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morală (ca raport între om şi el însuşi) sociologică (raportul dintre individ şi colectivitate), ontică sau filozofică (aportul dintre om şi univers) şi estetică (raportul dintre realitate şi convenţia literară). Când se află în centrul acţiunii şi polarizează atât atenţia, cât şi afectivitatea cititorului, el devine un erou.

Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedre rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient (în romanele de tip obiectiv) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului (personajul – narator din romanul subiectiv).

Personajul din romanul realist este subordonat naratorului obiectiv şi omniscient şi are câteva particularităţi: este exponenţial pentru o întreagă categorie socială; structura sa psihologică este pusă sub semnul unor trăsături dominante; evoluţia sa este reliefată prin opoziţii şi corelaţii cu alte personaje; devine o instanţă importantă a discursului narativ; are rolul de mediator în relaţia autor – narator – cititor. Cu alte cuvinte, personajul din creaţia realistă se defineşte prin apartenenţa la un anumit tip, „acea sinteză specială care, atât în câmpul caracterelor, cât şi în acel al situaţiilor, uneşte organic genericul şi individualul” (Georg Lukacs).

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susţineau două puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunţării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare şi de fluxul conştiinţei şi dorinţa perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfăşurarea epică – George Călinescu optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană ( realismul clasic), dar depăşeşte programul estetic, realizând un roman al „vocaţiei critice şi polemice” (N. Manolescu).... [citește mai mult]